Sesiunea este acel moment care-ti schimba viata... pur si
simplu.Te redescoperi - devii dintr-odata cel mai priceput bucatar, faci cea
mai strasnica ordine in camera, te informezi constant (bineinteles, in legatura
cu orice altceva in afara de materia de examen) si-ncepi sa uiti ce zi e (daca
tot faci nopti albe inainte de examen, e normal sa mai uiti si tu ca azi e
luni,14, nu duminica, 13 ).
Drama insa ia amploare cand timpul pana la
examen se scurge repede si sigur si realizezi „OMG! Mai am 3 zile! Doamne,ce
repede trece timpul asta (timpul este oricum intotdeauna vinovat, clar )!"
Apoi, te-ntrebi ce-ai facut de s-a ajuns aici. Desigur, tu esti o persoana
foarte bine intentionata... ai vrut mereu, dar chiar intotdeauna sa inveti. Ba
chiar ai facut si un program, azi invat asta, maine asta si asta. Au intervenit
insa factorii disturbatori. Ca un copilas silitor, te-ai asezat in
patutul tau de la camin, echipat cu un pix in mana, cu foaia si cartea in cauza
si la studiu! Hm, cred ca mi-ar trebui si un creion, sa subliniez mai intai... Of,am
subliniat prea mult o_O , parca era sinteza?! Acum trebuie sa iau culori sa
resubliniez. Vaiiii, n-am culori suficiente!! Aaa, nu-i nimic, ma duc sa-mi iau unele, acum,
nu se poate, nu pot lucra fara culori. Te-mbraci si pleci la plimbare si revi
dupa 3 ore si-ti e somn. Ei bine, trebuie sa ma odihnesc altfel nu o sa pot
invata. Sunt obosita, totusi. Si dormi si te trezesti si mai adormita. Ah, ce-as
mai dormi. Deja e tarziu . „Iar am pierdut 5 ore". Ei, dar nu-i nimic, o
sa stau toata noaptea.
Si iei
din nou caietul de notite si cartea, iti desfaci cu tact noile achiziti in
materie de culori si sa purcedem in lumea cunoasterii. Dar, parca ti-e foame
asa un pic... vai! N-ai mancat de 5 ore. Pai e normal sa fi lihnita si trebuie
sa te alimentezi bine pentru ca altfel nu o sa poti invata. Mananci lent, cu
inghitituri mici, bucurandu-te de masa (desi tu oricum mereu o iei pe fuga, înfuleci
in graba ce apuci presata de metroul pe care tocmai l-ai pierdut, la ora la
care iar o sa intarzi ). Apoi iti iei prosopul si sapunul sa te speli pe maini
din dulap. Acolo-soc!!! Ce este cu aceasta dezordine!? Vai de mine, cum am
putut sa las asa. Trebuie neaparat sa fac curat...ACUM.(atitudinea studentului
in aceasta perioada este supusa verbului "a trebui"- trebuie sa
cumparat,trebuie sa fac curatenie in toata camera (si-n tot caminul numai sa nu
mai citesc cursul ala enervant, dar, din pacate, nu am cheile de la camere ca
altfel aptitudinile mele de menajera ar fi fost incununate cu lauri si
aplauze...hm, poate si-un Oscar ),etc.
Ai
facut curat si e aproape 12. O sa-nvat toata noaptea, am zis ! Te asezi in pat.
Ce senzatie minunata. Plapumica te cheama la somnic. Perna e asa moale .Trebuie
sa te bucuri de magia somnului. Ba nu, trebuie sa citesti. Mda...citesti pana
te-apuca visarea si visezi si visezi, dar tot mai bine e cand visezi cu ochii
inchisi. O sa-i inchizi ,doar pentru o clipa, atat, si dupa inapoi la studiu. Ii
inchizi si...adormi, evident. A doua ziua te trezesti inconjurata de carti, le
indepartezi ca n-ai loc de ele si te gandesti ca iar a trecut ziua si n-ai mai
invatat. Optimistul din tine e insa mereu pregatit "Macar te-ai
odihnit:>!"
Astfel realizezi ca ai ajuns in ultimele zile
si atunci incepi sa fi bantuit de spaima ca vei pica examenul. Intr-un fel
devine motivanta. E ca atunci cand te decizi sa faci sport. Intr-o seara, dupa
ce ai devorat o ciocolata intreaga, ai ghinionul sa-ti vezi imaginea in oglinda
si sa remarci ca ai pus ceva kilograme. "La naiba, iar m-am ingrasat! Sarbatorile
astea sunt devina si mama ca mi-a dat sa mananc atat :-w"(ca de obicei, tu
esti inocenta - parintii sunt singurii vinovati ca au pus in mod intentionat
bunatatile langa tine, doar asa pentru ca voiau sa vada zguduindu-se pamantul
sub piciorul tau de elefant african si tot ei au luat cu asalt frigiderul la
miezul noptii pentru o portie de tort si salata de beof (mai bine nu te mai gandesti
ca ti se face iar foame). Ei,si-acum ca ai vazut gravitatea problemei, iti zici
"Gata,maine ma duc sa alerg! Nu se mai poate altfel! Ma trezesc la 6, alerg
jumatate de ora si o sa fiu iarasi supla". Zis si facut...primul pas -iti
pui alarma sa sune. Restul ...va urma.
Dimineata vine,
ceasul suna si te trezesti... cu-o falca-n cer si una-n pamant. Apuci telefonul,
sugrumand si ghilotinand tasta care opreste alarma, apoi il mai intepi si cu
vreo 2 priviri de morocanoasa, si-l azvarli apoi pe nesuferit la inchisoare, sub
patura, ca nu care cumva sa te mai deranjeze vreodata ca atunci chiar s-a zis
cu el. Apoi iti incepi ziua normal, regretand... nu prea mult, ca nu ti-ai
facut alergarea. Ei, lasa ca o faci maine. Dar pe drum, se intampla
neprevazutul. O haita de caini plictisiti se gasesc sa te "abordeze".
Asta-ti mai lipsea, dupa ce ca alarma aia indiscreta ti-a stricat somnul de
dimineata. Nu-ti ramane decat sa o iei la fuga si fara sa vrei devi cea mai
buna atleta ever. Dobori deja toate recordurile, plus ca esti chiar
multifunctionala, sari si garduri ca-n cursele cu obstacole. Macar acum ai
facut sport cat sa-ti ajunga pentru urmatoarele 3 luni.
Cam
asa e si cu ultimele zile inainte de examen. Spiritul profesorului care pare sa
te bantuie te face cel mai silitor. Acum ignori pana si gandacii pentru care
mai ieri erai in stare sa deparazitezi tot caminul numai sa nu mai trebuiasca
sa mai citesti inca un capitol din materia aia la care ai dormit tot semestrul
pentru ca vocea profesoarei era prea mladioasa si oricat ai fi incercat, te lua
inevitabil somnul.
Asadar,
pentru ultimele zile va urez bantuire fericita,nopti albe deosebit de albe si trece
ea si sesiunea.
Chilibonu Cristina-Ionela,
Bucuresti
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu