miercuri, 26 decembrie 2012

Concertele anului 2013


          Nici nu am intrat în noul an, că deja se anunță mari evenimente muzicale.
       Depeche Mode, Vaya Con Dios sau Rammstein sunt câțiva dintre artiștii care vor concerta în 2013.
       Depeche Mode va concerta pe 15 mai la Arena Națională, biletele costă între 135 de lei și 435 de lei.
      Vaya Con Dios pe 13 martie, în Cluj-Napoca, iar Rammstein pe 26 iulie, la Romexpo. 
    Andreea Boceli va concerta și el pe 25 mai, în Piața Revoluției. Biletele variază între 150 de lei până la 1400 de lei pentru un bilet VIP.
       După concertele anulate din 2012,  Jennifer Lopez va face spectacol pe 14 noiembrie în anul ce vine.
      Smokie, Yanni, Roger Waters (Pink Floyd) și Slash sunt alți artiști străini care vor concerta în 2013.


Andreea Melinescu

marți, 25 decembrie 2012

Serialul Gossip Girl a ajuns la final



După șase sezoane serialul american Gossip Girl a ajuns la final. Ultimul episod a fost difuzat pe 17 decembrie, în Statele Unite.

Serialul, bazat pe cărțile cu același nume a avut premierea în anul 2007, iar în cei cinci ani a strâns numeroase premii și nominalizări la Teen Choice Awards, People's Choice Award, ASTRA Award, etc..


De-a lungul timpului Gossip Girl a urmărit viața adolescenților de elită din New York, evoluția lor, presărată cu zeci de intrigi și încurcături. Actorii principali au fost: Blake Lively (Serena van der Woodsen), Leighton Meester (Blair Waldorf), Penn Badgley (Dan Humphrey), Chace Crawford (Nate Archibald), Ed Westwich (Chuck Bass).

Povestea este una lungă. Finalul, însă, lămurește întrebarea pusă de zeci de fani: Cine este Gossip Girl? Gossip Girl este nimeni altul decât Dan Humphrey. 
Tot în ultimul episod Blair și Chuck se căsătoresc. Apar și scurte secvențe cu personaje mai vechi. Iar în final puteam vedea viața lor după cinci ani: Blair și Chuck au un baiat, Henry, Georgina rămâne cu Jack, unchiul lui Chuck, Nate candidează la postul de Primar, iar Dan și Serena se căsătoresc.

Dacă îți plac dramele adolescentine, dar și luxul, opulența, Gossip Girl este un serial care nu trebuie ratat.


Andreea Melinescu

luni, 24 decembrie 2012

Sărbători Fericite!


Retrospectivă 2012: The Born This Way Ball – „concertul anului“ în România


LADY GAGA: 
pro & contra, diavol sau monstru sacru? 
The Born This Way Ball – „concertul anului“ în România 

         Încă de la debutul său (2008), cântăreața americană Lady Gaga s-a impus ca emblemă a Culturii Pop. A câștigat numeroase trofee: MTV Video Music Awards, MTV Europe Music Awards sau chiar Grammy Awards. A vândut peste 20 de milioane de albume. Iubită și blamată deopotrivă, ea este considerată adesea artista momentului. 

        Lady Gaga (autoproclamată Mother Mons†er – Mama Mons†ru) s-a remarcat îndeosebi prin controverse. S-a scris despre ea că ar fi hermafrodită. Machiajul și ținutele ei amintesc de personaje horror sau de circ. Videoclipurile sale conțin scene sexuale și de violență, alăturate tot mai nelipsitelor conotații biblice. Gaga se declară împotriva normelor religioase ori politice și susține minoritățile sexuale. Unii o cred satanistă sau membră Illuminati, alții îi aclamă viziunea artistică revoluționară. Nu puțini o reneagă, mulți o recunosc pentru vocea unică și talentul de compozitoare. 

         Lady Gaga a concertat pentru prima dată la noi în țară, pe 16 August 2012. Concertul a fost susținut în București, Piața Constituției. Evenimentul – organizat de Emagic – aparține turneului The Born This Way Ball, ce promovează cel mai recent album al artistei (Born This Way). 

      Supranumit de presă „concertul anului“, spectacolul din România a iscat controverse. Pe Internet s-a realizat o petiție creștină împotriva venirii lui Gaga în Capitală. La televizor, Războinicul Luminii Gigi Becali a numit-o pe aceasta „discipol al lui Satan“. În schimb, the little monsters (monstruleții – denumire generică a fanilor Lady Gaga) văd în aceasta o artistă desăvârșită, inovatoare. O adevărată divă. Pentru unii, reprezintă chiar un cult. 

București, 16 August, aproximativ orele 21 – 23. 

      Superstarul Lady Gaga face show în fața a peste 30 de mii de spectatori, români și străini. Este prezent până și Prințul Paul al României. Tineri scandează numele cântăreței, plâng și îi fredonează versurile. O altă parte a publicului se arată mai rezervată – sunt simpli curioși veniți pentru spectacol sau părinți ce-și însoțesc copiii. Fie că ești fan sau nu, concertul The Born This Way Ball te face curios și îți oferă fie o perspectivă pro, fie una contra. Are momente captivante, dar și părți mai puțin reușite; atât puncte forte, cât și puncte slabe. 

PRO 

        În deschiderea The Born This Way Ball din România au evoluat doi invitați speciali: entertainer-ul Lady Starlight și trupa rock The Darkness. Pe o scenă record, de 3.000 de metri pătrați și în formă de castel medieval, Lady Gaga și-a făcut o intrare legendară. A apărut într-un costum ca o armură, călare pe un inorog mecanic și însoțită de dansatori cu steaguri și mitraliere. Imediat lângă scenă s-a aflat o lojă specială (Monster Pit) pentru fanii primii veniți, machiați și costumați asemenea divei. 
   Pentru melodia Born This Way, Gaga a ieșit din uterul supradimensionat al unei păpuși gonflabile gravide. Efectele speciale din timpul piesei Bloody Mary au făcut să pară că Mother Mons†er plutea prin ceață. Din recuzită a făcut parte și o motocicletă, de care atârna drapelul României. O hologramă inedită, a chipului deformat al artistei, a fost naratorul spectacolului. 
         Cântăreața s-a mișcat pe toată scena, a dansat și a interpretat 23 de melodii. De la hituri precum Just Dance sau Alejandro, și până la piese mai puțin cunoscute (Black Jesus † Amen Fashion, Bad Kids). De la Pop, la influențe Metal (Yoü And I și Electric Chapel) alături de chitariști. Un cântec nou a fost dedicat Prințesei Diana (balada Princess Die). 
           Concertul The Born This Way Ball din București a fost un adevărat live show de sunet și lumină. Diva a purtat costume excentrice (din latex sau din imitație de carne crudă), măști de extraterestru, o coroană de Statuie a Libertății sau un sceptru luminos. Elementele oculte și religioase (holograma G.O.A.T. care a plâns sânge, versurile Judas, crucile de pe turnurile castelului) au creat suspans. La fel și țipetele artistei ori scenele sexuale și de violență. 
        Spectacolul a fost ca un film de acțiune: Lady Gaga este un extraterestru evadat din Spațiu, care dă naștere unei noi rase Pământene. O rasă antipolitică ce luptă pentru egalitate socială, libertatea sexuală și iubirea de sine – fără constrângeri religioase. Artista a interacționat constant cu publicul: „București, tu ești viitorul!“, a exclamat ea. Seara s-a încheiat sugestiv, cu Marry The Night. 

CONTRA 

        Show-ul The Born This Way Ball din România a fost inițial programat pe Arena Națională, ulterior mutat în Piața Constituției. Organizarea a fost compromisă. 
        Lady Gaga și-a făcut intrarea brusc, fără vreun intro incitant. Interludiile video au fost înlocuite cu holograma-narator. Povestea spectacolului nu a fost redată convingător. 
         Concertul a debutat cu o melodie necunoscută publicului larg – Highway Unicorn (Road To Love). Abia la a șasea melodie (Bad Romance) spectatorii au reacționat la unison, cu aplauze și urale în forță. Hituri care au consacrat-o pe cântăreață nu au beneficiat de scenarii inedite. Just Dance, Telephone, Poker Face sau Paparazzi s-au rezumat la dans și defilare, asemenea unor piese de umplutură. 

          Minorii prezenți la spectacol au făcut notă discordantă cu scenele sexuale și de violență, ori chiar de lesbianism și homosexualitate. Nu a existat o limită de vârstă. Doi copii au fost aleși să urce pe scenă, alături de Mama Mons†ru. 
         Conceptul artistic a fost ambiguu, la un pas să devină exagerat și prostesc. Show-ului The Born This Way Ball din București i-a lipsit punctul culminant și deznodământul spectaculos. A început promițător, dar pe parcurs s-a cam dezis. Finalul a fost sec, fără efecte pirotehnice și banal: Lady Gaga s-a retras sub scenă. 

       The Born This Way Ball – „concertul anului“ în România, oferit de controversata Lady Gaga – este un produs comercial îndrăzneț (de divertisment), dar și un manifest artistic. Unii îl vor considera o blasfemie, alții o vor ridica pe Mother Mons†er la rang de monstru sacru al Muzicii Pop. 

Tiberiu Alexandru Brînduşoiu 
Foto: Mediafax, iNFO MUSIC, Muuz.ro

vineri, 21 decembrie 2012

Culoarea fericirii



Imaginează-ți o lume doar a ta, o lume în care nu numai că stăpânești totul, ci o lume în care totul este așa cum vrei tu, fiecare lucru are forma pe care tu ști că o are, totul este cuprins de o aură aparte ce crește văzând cu ochii. Imaginează-ți cum această lume nu este un simplu teritoriu, aici poți găsi tot ceea ce ai vrut vreodată să ai, iar toate lucrurile devin dintr-o dată posibile. Totul este plin de culoare, totul este amuțit de culoarea fericirii.

luni, 17 decembrie 2012

La Recoleta: când morţii fac divertismentul celor vii


Turism în cartierul de lux al morților


Buneos Aires, Argentina, 11 Martie 2012. Duminică după-amiază. 

       Cimitirul La Recoleta este principalul punct de atracție turistică al cartierului exclusivist cu același nume. Turiști din lumea-ntreagă vin să viziteze mormintele unor personalități diverse: politicieni, oameni de știință, artiști, îndeosebi celebra Evita (Primă Doamnă a Argentinei). 

        Cimitirul e într-o continuă forfotă, încă de la intrare. Traficul, terasele cu muzică și tarabele cu suveniruri din zonă risipesc liniștea. 
       Turiști veseli se înghesuiesc la porțile cimitirului, susținute de coloane romane. Două tinere englezoaice, îmbrăcate în blugi de-o palmă și maiouri cu Lady Gaga, respectiv The Powerpuff Girls, sorb cafea cumpărată din apropiere și râd gălăgios. Alta își pune în urechi niște cercei luați de la un artist ambulant, după care se pozează cu telefonul, zâmbitoare. 
       În cimitir, tot mai mulți vizitatori. Fotografiază monumente funerare din marmură, cu arhitecturi regale și împodobite cu vitralii ori sculpturi impunătoare. Sunt capele pe post de morminte în care se află depozitate, supraetajat, sicrie și vase cu cenușă.

         „¡Dios, qué lujo!“ [„Dumnezeule, ce lux!“], exclamă o femeie de origine spaniolă. Se așază între îngeri din marmură și palmieri, pentru o poză de Facebook. Turiști români șușotesc că niciodată n-au mai văzut „așa cimitir“ și fac glume pe seama faptului că „ăsta e cartier de lux pentru morți“. 
        Un ghid local vorbește grupului său de seniori despre un pictorial fashion care s-a realizat în La Recoleta. Aceștia se arată mirați („Really?!“, „How is it possible?!“) și chicotesc. O bătrână dă să mănânce biscuiți unei pisici de prin cimitir. „Funny!“, exclamă ghidul. 

            Toată lumea întreabă de faimoasa Prima Doamnă Eva Perón (Evita). În căutarea ei, printre morminte se creează haos. Turiștii se amuză când în repetate rânduri dau nas în nas. Oameni de diferite nații intră în vorbă – leagă prietenii – și se ghidează către mormântul Evitei. Aici, îmbulzeală mare pentru cât mai multe poze. Se formează o coadă și fiecare așteaptă să-i vină rândul. Ulterior, unii se felicită reciproc – aplaudă sau ridică degetul mare de la o mână, în semn de OK. 
       Doi îndrăgostiți se îmbrățișează și se sărută lângă placa memorială a Evitei; atrag atenția. Unei americance îi sună iPhone-ul, cu melodia For Your Entertainment – Adam Lambert. Răspunde și anunță-n gura mare că e în vacanță, la mormântul Evitei: „Dude, you know... «Don't Cry For Me Argentina», Madonna!“, face ea referire la celebrul film în care superstarul Pop o interpretează pe Eva Perón. 

            La ieșire, vizitatorii cumpără suveniruri sau iau loc la terase. Se uită peste poze și se amuză. Artiști de stradă cântă, fac demonstrații de tango ori sunt mimi. Un portretist, care desenează contra cost, primește aplauze. 
        Dincolo de istorie și cultură, La Recoleta impresionează prin construcțiile sale funerare. Celebrele morminte atrag turiștii în zonă, unde aceștia au parte de divertisment. Cimitirul La Recoleta nu e un cimitir trist, în care să se jelească. Este animat de turiști de pretutindeni care petrec plăcut timpul aici, într-o atmosferă de recreere. 
Tiberiu Alexandru Brînduşoiu 
Foto: Tiberiu Alexandru Brînduşoiu

duminică, 16 decembrie 2012

Călătorește ...

       
       Călătorește! De ce? Din sute de motive! 

       Nu te plictisești acasă? Nu te-ai săturat să iei pulsul orașului tău în fiecare zi? Aceleași cartiere, alei, străzi, parcuri, cafenele, pub-uri, cluburi. Până și fețele oamenilor se confundă în aglomerația urbană și aerul devine greu de respirat. 

      Închide ochii și imaginează-te într-un alt oraș. Cât zic alt oraș depășesc granițele României. Și acum probabil te gândești, în altă țară?. Da, în altă țară, și nu, să nu aud problema banilor, caută și vei găsii zeci de proiecte care te așteaptă, schimburi de tineri găsești la orice pas, orice asociație, trebuie doar să vrei. 
       Cum ziceam, închide ochii și imaginează-ți. Tu, într-o mare piață, seara. Zumzet. Engleză, franceză, italiană, spaniolă, zeci de voci din diferite colțuri ale lumii se aud în fundal. Terase pline. Nu ai unde să arunci un ac. I-ați o bere, suc, apă, ce vrei tu. Îți cauți loc și zărești unul pe niște scări, între un cuplu care stă îmbrățișat și un tip ce pare a fi un artist, după pensulele ce să văd, pictor. Mic, te așezi și iei o gură din băutura ta. Când te uiți mai atent în față, realizezi că de pe scări ai vedere către întregul bulevard. Lumini. Candelabrele îți zâmbesc, firmele strălucesc, copacii au reflexii aurii. Omenii sunt frumoși, relaxați, zâmbitori. Mimii se remarcă, fața le strălucește de la vopseaua argintie. Răsună și muzică. Câțiva studenți rămași fără bani, dar talentați, cântă varianta acustică de la Moves Like Jagger, Maroon 5. Ritmul e bun, ai dansa pe el. Alții dansează. Te așezi pe spate. O stea, două, trei. Și luceafărul și un avion. Strălucește. Auzi o voce ce ți se adresează. În engleză. Can I seat near you? În timp ce tu admirai cerul locurile pe scări s-au mai eliberat. Alți tineri își fac apariția. Și așa intri în vorbă cu ei. Unul e din Spania student Erasmus aici, altul din Brazilia venit într-un internship AIESEC, altul este din Grecia într-un program Tineret în Acțiune. Da, te întâlnești cu tineri din toate colțurile lumii care călătoresc, explorează. Și ce crezi, aveți pasiuni comune. La unul e vară când la tine e iarnă. Altul nu a văzut zăpadă în viața lui. Dezbați cu interes subiecte despre mâncare tradițională, muzica ta, sărbători, tradiții. Într-o seară te simți internațional, împărtășești cultura ta și descoperi altele noi. Și nu inventez nimic, așa se întâmplă în țări europene și nu numai. 

         Vine timpul să te duci și la culcare. Mâine mai ai de vizitat și alte colțuri ale orașului. Cu harta în mână e ușor să te pierzi prin străzile înguste și vitrinele colorate. Bulevardele largi, pictorii stradali, mimii, graficienii, oamenii statuie care se mișcă brusc și te sperie puțin, muzicienii, te vor fermeca. Stiluri arhitecturale, timpul așternut pe clădirile vechi sau modernitatea altora, istorie, muzee, parcuri, locuri noi așteaptă să fie călcate de tine.

       Ieși din zona de confort și pleacă, chiar dacă o faci cu un rucsac în spate și puțini bani de buzunar, pleacă, vizitează, călătorește. Aerul unui oraș necunoscut te va îmbăta de fericire. 

  Andreea Melinescu
Foto: Andreea Melinescu

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Buletine electronice din 2013


       Din anul 2013 se va începe introducerea treptată a buletinelor electronice.

        Actul de identitate are funcție de document de călătorie pe teritoriul Uniunii Europene, astfel este necesar un act de identitate sigur, evitând falsificarea acestora. Prin buletinele electronice se vrea sporirea gradului de siguranță al actului de identitate, dar și alinierea României la cerințele Uniunii Europene.

     Cartea de identitate va conține date în format tipărit sau în format inscripționat prin tehnologie laser, precum și elemente de particularizare și de siguranță. Datele biometrice ale titularului, adică imagina facială și amprentele de la două degete, se colectează la cererea solicitantului.

       Termenele în care cărțile de identitate se vor schimba sunt:
- persoanele născute după  1 ianuarie 1981 preschimbă cărțile de identitate între 1 iulie 2013 şi 30 iunie 2014; 
- persoanele născute între 1 ianuarie 1966 şi 31 decembrie 1980 preschimbă  între 1 iulie 2014 şi 30 iunie 2015; 
- persoanele  născute între 1 iulie 1946 şi 31 decembrie 1965 preschimbă  între 1 iulie 2015 şi 30 iunie 2016;
- persoanele  născute până la data de 31 decembrie 1945 preschimbă  în perioada 1 iulie 2016-31 decembrie 2016.

     Ordonanța de Urgență a fost dată pe 12 decembrie (Ordonanța cu numărul 838), o puteți citi aici: http://www.monitoruloficial.ro/RO/article--e-Monitor--339.html

Andreea Melinescu

The Hobbit : An Unexpected Journey (2012)



Conceput ca o continuare a legendarei trilogii Stăpânul Inelelor, călătoria hobbitului se pare a fi una plină de neprevăzut, cu numeroase peripeții, dar și cu un curs al acțiunii indeajuns de impresionant încât să te facă să rămâi ațintit pe întreaga durată a filmului.

vineri, 14 decembrie 2012

Winterland la Universitatea din Craiova


     Holul central al Universității din Craiova a fost cuprins de spiritul Crăciunului datorită activității Winterland.
     Concert de colinde, expoziție de aranjamente, de picturi și origami au făcut deliciul vizitatorilor. Totul a fost cu scop caritabil, banii obținuți din vânzarea decorațiunilor fiind donați copiilor de la Școala Specială „Sfântul Mina”.
        Decorațiunile au avut prețuri începând cu cinci lei, mici aranjamente pe scoarță de lemn, până la 100 de lei, brăduți din hârtie, handmade. Cei interesați pot vizita și cumpăra aranjamente inclusiv în week-end.
    „O activitate plănuită de la începutul semestrului”, pentru studenții de la specializarea Peisagistică, sub coordonarea conf. univ dr. Carmen Nicu, lect. univ. dr. Manuela Mandă și ing. Livia Stoedin. Încă de la sfârșitul lunii noiembrie studenții au început pregătirile. În ultima săptămână s-a lucrat intens în serele Grădinii Botanice.
       Winterland a fost organizat sub egida Departamentului de Imagine a Universității din Craiova,  prorector prof. univ. dr. Cristiana-Nicola Teodorescu.


Andreea Melinescu


Biblioteca Județeană în haine de sărbătoare


În săptămâna 17 - 20 decembrie Biblioteca Județeană Alexandru și Aristia Aman organizează diferite activități sub genericul Sărbătoarea Sfântă de Crăciun.
       „Organizate şi coordonate de Secţia pentru Copii ţi Tineret, evenimentele se adresează cu precădere copiilor. Tocmai de aceea biblioteca şi-a pus straiele de sărbătoare şi îi aşteaptă pe micuţi cu braţele deschise, cu brazi frumos împodobiţi, reni şi cascade de beculeţe.
       Punctul de mare atracţie rămâne reproducerea fidelă a Ieslei Naşterii Domnului. În Ludotecă, bradul împodobit, jucăriile şi cărţile frumos aranjate îi aşteaptă pe micuţii vizitatori. În aceste decoruri hibernale vor suna glasuri de copii fie colindând, fie jucând scenete, fie cântând. Este felul lor de a ne arăta cum au înţeles şi cum păstrează minunatele tradiţii româneşti de iarnă.”, ne transmite biroul de presă al Bibliotecii Aman.
Andreea Melinescu
               

luni, 10 decembrie 2012

Târg de Crăciun „Bizarre Bazaar” în Real


          Iarna această nu putea să lipsească târgul de handmade Bizarre Bazzar. Târgul de Crăciun are loc în hypermarketul „Real”, în perioada 19 - 23 decembrie.
       Craiovenii pot cumpăra cadouri unice, de la bijuterii handmade până la ornamente de Crăciun pe scoarță de copac, coronițe deosebite, globuri pictate manual și multe altele. 

Andreea Melinescu

vineri, 7 decembrie 2012

Cluj-Napoca Capitala Europeană a Tinerilor în 2015

Dacă în numărul patru al revistei anunțam că orașul Cluj-Napoca este în finala pentru Capitala Europeană a Tinerilor 2015, acum anunțăm cu mare bucurie că a câștigat!

Cluj-Napoca a avut ca „contracandidați” orașele Ivanovo (Rusia), Varna (Bulgaria) și Vilnius (Lituania) .
Orașele s-au axat pe dezvoltarea de politici pentru îmbunătățirea situației ocupării forței de muncă, incluziune socială și participarea tinerilor.
Titlul de Capitală Europeană a Tineretului (EYC) se acordă unui oraș european pentru o perioadă de un an, pe parcursul căruia orașul selectat are ocazia de a prezenta evenimente și activități legate de tineret în domeniul cultural, social și politic.

Vă invităm să dați like paginii Youth@Cluj-Napoca 2015.

Andreea Melinescu
Foto: https://www.facebook.com/cluj2015


Tinerii de azi, tinerii de ieri



          Întrebări, tentaţii, îndoieli, euforie, petreceri, entuziasm, curiozităţi, surprize, ambiţii, emoţii şi lista poate continua. Toate sunt ingredientele tinerilor de pretutindeni.
Tinereţea este perioada programată de timp care trebuie trăită din plin. Acum  sunteţi capabili să faceţi orice, să vă distraţi şi să descoperiţi tainice ascunzişuri, să înţelegeţi că tinereţea e unică.
Conflictul dintre generaţii a existat şi va exista pentru că societatea este în continuă transformare, iar oamenii se schimbă de la o societate la alta.
„Tinerii de ieri”, adică generaţia trecută, într-un cuvânt dragii noştri părinţi, şi-au inoculat anumite convingeri, valori, idei despre lume şi cu greu se pot adapta la „tinerii de azi” şi schimbările care contravin mai mult sau mai puţin modelului lor de viaţă.

Generaţiile trecute nu se manifestau aşa de gălăgios, nimeni nu călca în cluburile de noapte, discotecile de vară erau de neînlocuit, muzica parcă ruptă din filme, era deliciul serii, telefoanele mobile nu existau, dar ce să mai zicem de computer. Autobuzul mare, bătrân, dar cu şoferul cam grăbit te ducea in parcul ce văzuse mult mai multe săruturi sincere decât starea civilă.
Dar motivul omenirii este timpul, el creează, el ajută, el domină!
Tinerii de azi dacă nu au telefon mobil şi computer sunt morţi. Lumea se prăbuşeşte.
 „Monstrul din garaj” al tatei vă face să vă simţiţi mai mari şi mai liberi decât statuia Libertăţii, mai puternici decât Stalin şi Hitler, că doar „el” vă ajută să ajungeţi noaptea în cluburile în care lumina slabă se luptă cu fumul ca să supravieţuiască.
Plimbările în parc, teatrul, şahul, sunt vechi, de domeniul trecutului.
În tinereţe, până şi în durere îţi şade bine, uneori spui „numai eu ştiu să trăiesc bine, hai priviţi!” şi taina farmecului tinereţii nu stă în faptul că ai avea putinţa de a face orice, ci în puterea credinţei că poţi face orice.
Generaţiile nu se înţeleg între ele, vigoarea, prospeţimea, avântul, trăirile sufleteşti, misterele parcă nu sunt la fel. Ele diferă. Niciodată nu s-a înţeles de ce trebuie să facem totul „ca pe vremea lu’răposatu” dacă societatea s-a schimbat.

Mai târziu toţi îşi dau seama că puterile care le deţin se irosesc fără rost, uneori pierd timpul în zadar.
Şi vine o zi când viaţa nu mai apare ca o mare răscolită de valuri, dimpotrivă, e netedă ca oglinda, nemişcată până în cele mai tainice ascunzişuri.
Vorba, comunicarea sunt punţile de legătură între oameni. Ca să comunicaţi cu generaţiile trecute trebuie să le câştigaţi încrederea, să vă consultaţi cu ei, să vă implicaţi în decizii şi nu în ultimul rând, să negociaţi regulile!
Totul e trecător, de-ar fi lumea conştientă de asta înainte să se sfârşească!

Oana Lorena Ionele





miercuri, 5 decembrie 2012

Timpul nu ne iartă


Mereu ne vom  aminti de anii când eram copii! Vom  tânji după timpul pe care îl pierdeam degeaba, vom cântări răul care ni se face, vom  judeca, poate, greşit alte persoane, vom fi răi dacă nu ne controlăm, nu vom mai avea timp pentru noi şi nici pentru cei apropiaţi nouă, vom cădea într-o capcană a timpului, a timpului neiertător.

 Mereu, în orice situaţie sau împrejurare e vorba de timp! E singurul care ne controlează, care se scurge şi nu îi putem împiedica acest curs, acest ritm grăbit, accelerat al său, el se duce.

E greu să accepţi că ceva fără substanţă, ceva ce practic nu-l putem  vedea pune stăpânire pe noi, pe vieţile noastre, pe sentimente, pe tot, fără ca noi să acceptăm asta, intră în viaţa noastră dând  buzna. Nu te întreabă, nu bate la uşă, el pur şi simplu trece fără să-ţi dai seama.

În fond, timpul este singurul de care avem cea mai mare nevoie, cum se spune, singurul care le rezolvă pe toate. Dar ce se întâmplă când nu ne încadrăm în acest timp, când mai avem nevoie de o secundă în plus, ce se întâmplă când întotdeauna dăm vina pe timp? „Dacă aveam timp mai mult puteam să reacţionez altfel, dacă aveam un minut în plus puteam să rezolv o problemă care părea imposibilă, dacă aveam timp mai mult puteam să mai salvez o viaţă”, cu toţii spunem asta.

Toate sunt legate de timp şi uneori nu ne putem încadra în el, dar nu putem noi să-i schimbăm cursul, nu putem  să-l oprim  în loc chiar dacă, poate, de fiecare dată e necesar să facem asta. Se spune că ţi-a trecut timpul, poate a trecut pe lângă tine fără să realizezi măcar, da, nu te-a întrebat dacă se pot scurge secundele, dar tu eşti singurul care poate face ceva bun în acest timp!

Ajungi la o vârstă când şi 60 de secunde sunt importante pentru tine, când 60 de secunde ţi se par doar două, când vrei ca timpul să stea în loc, când ai face orice, dar nu mai ai cum, nu mai ai putere, nu mai ai timp pentru nimic, timpul tău s-a dus şi nu ai ştiut ce să faci cu el, nu ai ştiut să-l apreciezi atunci când l-ai avut. Şi acum, uită-te la tine, îl laşi să treacă fără rost, îl laşi să-şi urmeze calea pe care o ştie cel mai bine, într-adevăr, nu te poţi opune, dar poţi să faci ceva. Fă ceva, orice în acel timp,  fă-l să plângă în mâinile tale, dă-i motive să stea, să rămână acolo unde vrei tu, în locul în care îți este cel mai bine!

 Roxana Nica

luni, 3 decembrie 2012

Invenţii descoperite din greşeală


Coca Cola a fost inventată de John Pemberton, un farmacist din SUA în perioada prohibiției. 
Renunțând la o băutură foarte populară în acea perioadă care conținea un amestec de vin roșu și extract de cola, Pemberton avea să descopere rețeta succesului odată cu înlocuirea vinului cu sirop dulce și adăugând dioxid de carbon.

 Rețeta a fost ținută în secret până când un afacerist a cumpărat-o pentru doar 2300 de dolari, transformând-o într-una dintre cele mai mari afaceri ale secolului. 

Restaurantul Moon Lake House, New York. De aici începe povestea chipsurilor. În 1853 bucătarul George Crum lucra în restaurantul său când un client i-a trimis comandă de cartofi înapoi pe motivul că aceștia nu erau suficient de crocanți.
  Crum a luat un cartof și l-a tăiat în felii subțiri pe care l-a aruncat în ulei încins. I-a adus, apoi, clientului un bol întreg, impresionându-l și mulțumindu-l în același timp. Ulterior, Crum și-a deschis un restaurant care oferea chipsuri gratis pe masă.

Odată cu descoperirea prafului de pușcă, întâmplător, au apărut și artificiile. Nu se știe exact data, dar se cunoaște că printre primii „utilizatori” au fost chinezii care își distrau stăpânii cu ajutorul lor.
 Primele tipuri de artificii erau produse dintr-o mixtură de nitrat de potasiu, sulfură și mangal care era introdusă într-un băț de bambus.

În 1968, Spencer Silver lucra pentru o companie americană la un adeziv mai puțin puternic.
Deoarece bunul său prieten Arthur Fry își pierdea mai mereu semnele de carte, acesta a aplicat adeziv pe o bucată de hârtie luând naștere „post-it-urile”. 

Inginerul  Percy Lebaron Spencer lucra în laboratorul său la un magnetron. La scurt timp după ce piesa a început să funcționeze, un baton de ciocolată aflat în apropiere a început să se topească.
Acesta a pornit imediat cercetările și a realizat că undele pot fi controlate. A încorporat magnetronul într-o cutie și astfel a fost inventat cuptorul cu microunde.


Sami Ionică

joi, 29 noiembrie 2012

Proconsul și Connect-R de 1 decembrie în Craiova

      
          Cu ocazia Zilei Naționale a României, 1 decembrie, craiovenii se vor bucura de spectacolul „Inimă de român”
        Spectacolul va fi prezentat de Cătălin Măruță, iar atmosfera va fi întreținută de trupa Proconsul, Connect-R, dar și  DJ Jungle& MC Marius. Showul se va încheia cu un foc de artificii. 
          Organizatorii promit o instalație de sunet profesionistă, lumini convenţionale şi inteligente, lasere, maşini de fum şi diverse efecte speciale. 
          Concertul va avea loc în Piața Mihai Viteazu, începând cu ora 20:00.
        În Sala Polivalentă va avea loc o paradă militară, dar și un meci. Toți spectatorii vor primi stegulețe, Primăria alocând 2.000 de lei pentru acestea, de altfel singurii bani cheltuiţi de autorităţi pentru Ziua Naţională, susţine primarul Lia Olguţa Vasilescu.
        În zona pieței din Valea Roșie va fi organizat și un concert de muzică populară.

Andreea Melinescu

miercuri, 28 noiembrie 2012

Premiile Innovact Campus 2013


Premiul Innovact oferă studenților șansa de a își implementa ideile de afaceri într-o echipă sau individual. Ei pot candida cu un proiect, în fază de design sau început deja.
Premiat va fi cel mai inovator proiect în termeni de dezvoltare, creștere și ocupare a forței de muncă.
Concursul se adresează studenților din universitățile europene, iar termenul limită de înscriere este 28 ianuarie. Ei vor trebui să completeze formularul de candidatură și să atașeze documentele necesare.
Comitetul de selecție format din profesioniști (directori de companii, jurnaliști, oameni de știința) ii va premia pe candidații care dau dovada de imaginație.
Câștigătorii vor primi între 1.500 și 5.000 de euro, precum și promovare în mass-media. Finaliști vor fi invitați la ediția a 17 –a a Forumului European pentru Start-Up-uri Inovatoare, care va avea loc la Reims, în martie 2013. Tot atunci va avea loc și Festivitatea de Premiere Innovact.

Mai multe informații găsiți aici: http://www.innovact.com/fr/les-innovact-campus-awards/presentation-article18.html

Andreea Melinescu

El Camino de Santiago



       Have you ever heard about the Camino de Santiago? Maybe a friend told you he was going to Spain to cover 750 km on foot and you thought he was crazy? Well, maybe you were not entirely wrong … But what is the Camino de Santiago, where it is, what are it’s origins and especially why is it so popular today?

The Camino de Santiago is a path that pilgrims travel from all over the world to reach the city of Santiago de Compostela in northwestern Spain, where they venerate the relics of the apostle James. According to the legend, St. James, one of the twelve apostles of Jesus, came to Spain to preach Christianity and was buried in the current Galicia. The tomb was situated near Cape Finisterre (a Latin word to “the end of the earth”) on the very western edge of Europe. We should understand that for people of the Middle Ages the symbology of that place was huge, because they thought that Finisterre was the end of the world and the tomb of the Sun. For this reason the way to Finisterre was dialed from anywhere in Europe for the stars of the Milky Way.

 After the supposed remains of Santiago were moved to this area  new Christian beliefs were added to the pagan that already existed, and the Milky Way Path (Camino de la Vía Lactea) was renamed: Camino de Santiago o Camino de Compostela.

Throughout history, the Camino de Santiago has had ups and downs, times of great influx of pilgrims and others less crowded. Currently it's a time of great growth. People from all around the world travel to Spain, especially in summer, to follow the pilgrimage route. Most make it on foot, but more and more people decide to make it by bike and some even opt for the horse!

But why do the Camino? What if I am not a Christian? Although medieval pilgrims traveled the Camino de Santiago mainly for religious reasons, now this has changed. Of course, many pilgrims still have religious or spiritual reasons, but many others decide to make the way for sport, adventure or cultural reasons: they can meet new people or simply try a different experience. Whether biking, walking or on horseback, alone or in groups, in whole or in part, the fact is that the Camino engages most of the people who start it, representing for them a fascinating experience. What about to visit Spain and try this experience?

The Roads to Santiago
There is not a just a way to Santiago: we must not forget that the ancient pilgrims left the door of his own house to go to Santiago and so every way was, therefore, different. Nowadays the most known ones are:
The French Way: The most popular route today and the main gateway to the Camino from France and elsewhere in Europe. In Spain it starts in Roncesvalles (Navarra) and runs up to 775 km to Santiago.
The Northern Way: It seems it is the oldest and most used by pilgrims in the Middle Ages. Departs from Irun (Basque Country) and travels 820 km to Santiago, always near the coast.
El Camino Aragonés: It travels 162 km in Aragon until it joins the French Way at Puente de la Reina (Navarra)
El Camino de la Plata (Silver way): Was the main road to Santiago from southern Spain. It starts in Sevilla and joins the French Way in Astorga (Castilla León)
The Way has no fixed stages, so you can do every day as many kilometers as you want and you can stop when and where you want! Here you have just a list of some emblematic hostels on the French way I tried.
The Path is many things;  pilgrimage, cooperation, learning, sharing ... but today,  due to the masificiación of the pilgrimage route, you run the risk of losing the true spirit of the Camino. Some lodges in the French route help keep this spirit of community:
Albergue Parroquial de Santiago (Logroño): Great hospitality, community dinner and everything for a donation price! Undoubtedly one of the best hostels I've found on the Road
Albergue Parroquial San Juan Bautista (Grañón): This small hostel is located between Santo Domingo de la Calzada and Belorado. Hospitality, community breakfast and dinner for a donation!
Albergue de San Nicolàs: Located just before the entrance to the village of Itero de la Vega, this beautiful lodge offers authenticity, great hospitality and authentic Italian food! Don't miss it!
Albergue del Espiritu Santo (Carrión de los Condes) Located in the hearth of Castilla, this hostel, run by nuns, is an example of hospitality and cleanness. Don’t miss the encounter at 6 p.m where the nuns sing and play the guitar!
Albergue de Bercianos del Real Camino: Great hostel with community dinner and breakfast. With any doubt it preserves the authentic spirit of the Camino.

Alba Tarroc, Spain
Photo:  Laura Mallada and Mira Soldo




luni, 26 noiembrie 2012

„Muzica mă ajută să visez, să văd altfel lumea”


 Articol publicat în Spark Magazine nr.: 4, pagina 19 - 20

Totul începe din copilărie; întâi este o joacă, apoi un vis, şi se continuă cu o pasiune.  Anastasia Croitorescu, o tânără speranţă în vârstă de 16 ani, îşi trăieşte visul cu ochii. Cu o voce nemaipomenită şi o carismă aparte, ea te cucereşte dintr-o singură privire. La prima vedere cu nimic neobişnuit faţă de ceilalţi adolescenţi de vârsta ei. Și-a început pasiunea pentru cântat de mică, şi a ajuns să se bucure din plin de ea. Ce crede ea despre acest talent, în rândurile ce urmează.

Aiana Iocob: Cum ai ajuns să cochetezi cu muzica? De ce muzică şi nu desen?
Anastasia Croitorescu: Totul a început când avem 4 ani. Mama m-a dus la Palatul Copiilor la catedra de muzică. Eram mică şi a fost o dorinţă a mamei mele să fac si altceva în afară de a merge la grădiniţă. După ce profesorul m-a ascultat, mi-a spus că am ureche muzicală şi voce şi pot veni la orele de muzică. Apoi au urmat dansul, baletul si pianul. Pe toate le-am făcut cu multă pasiune şi am pus  mult suflet dar muzica a rămas aproape de sufletul meu.

A.I.: Participi la diverse evenimente. Cum alegi piesele pe care le cânţi?
A.C.: Nu am un anumit criteriu. Cânt ceea ce îmi place şi ceea ce mi se potriveşte fiindcă este foarte important să ştii să alegi o melodie care să te pună in valoare.

A.I.: Cum decurge o zi înainte de concurs? Ai vreun ritual anume?
A.C.:  Înainte  încerc să mă relaxez, să vorbesc cât mai puţin şi să îmi păstrez forţele pentru concurs. Mă gândesc la ceea ce am de făcut, pregătesc hainele, CD-urile şi mă pregătesc şi eu spiritual pentru că sunt o persoană optimistă.

A.I.: Sunt atâtea concursuri televizate (Vocea României, Românii au Talent, X Factor). De ce nu ai ales nici unul până acum?
A.C.: Din cauza vârstei. La Vocea României şi X Factor eu nu am îndeplinit criteriul de vârstă. Românii au talent este un concurs, după părerea mea,  pentru un talent, pot zice, neobişnuit, de aceea am hotărât să nu merg. Ştiu că aş fi luat mai departe, dar premiul cel mare nu ştiu dacă l-aş fi cucerit.

A.I.: Cum ţi-ai început prima zi de liceu? A fost greu să te integrezi?
A.C.: În prima săptămână de clasa a 9-a am fost plecată la un concurs la Veneţia unde am obţinut premiul I. Când m-am întors toţi colegii mei m-au primit cu braţele deschise şi m-am integrat repede în colectivul clasei, mai ales că îi cunoşteam pe mulţi dinte ei, iar profesorii care mă cunoşteau de când eram în clasa a 5-a au fost înţelegători şi mândrii pentru reuşita mea.

A.I.: Te-a ajutat faptul că ai un talent aparte să iţi faci mai mulţi prieteni?
A.C.: Da, asta te ajută să fi mai cunoscut, dar nu să iţi faci mai mulți prieteni. De obicei prietenii sunt cei care te plac aşa cum ești, nu  pentru că ai un anumit talent si trebuie să stea pe lângă tine să fie şi ei populari. Am mulţi prieteni pe care i-am făcut datorită personalităţii şi datorită calităţilor mele ca om.

A.I.: Ce părere au profesorii atunci când lipseşti de la şcoală pentru că ai un concurs?
A.C.: Sunt înţelegători pentru că ştiu că sunt o elevă silitoare şi recuperez ceea ce au făcut colegii în lipsa mea, dar, de obicei nu lipsesc de la şcoală atunci când am concurs şi încerc să le fac pe amândouă aşa cum trebuie.

A.I.: Ştiu că ai cântat la Balul Bobocilor de la C.N.”CAROL I”, unde eşti şi elevă.  Ce simţi când realizezi că fiecare coleg este cu ochii pe tine?
A.C.: Wow! Întrebarea asta chiar îmi place! A fost o experienţă  greu de uitat. Anul trecut când am cântat eram în  clasa a 8-a şi nu simţeam chiar aşa de tare emoţia balului. Anul acesta a fost emoţionant. La multe concursuri importante nu am avut emoţiile pe care le-am avut la Balul Bobocilor. Am vrut să fie un moment inedit şi eu cred că am reuşit. Am realizat şi o coregrafie cu dansatorii şi am ales o melodie care să fie pe placul tuturor. Când am ajuns pe scenă nu vedeam nimic şi îmi era frică să nu cad de pe podiumul  care nu era foarte lat, dar am lăsat emoţiile şi m-am concentrat. Am fost felicitată şi de profesori şi de elevi ceea ce a însemnat pentru mine că munca depusă a avut roade.

A.I.: Cum te-a influenţat muzica în viaţa de zi cu zi?
A.C.: Muzica te ajută să visezi, să vezi altfel lumea. Prin muzică poţi să spui altora ceea ce gândeşti, ceea ce simţi. Mereu cânt atunci când sunt supărată, fiindcă mă relaxează şi uit de alte probleme.

A.I.: Până unde crezi că o să îţi continui pasiunea pentru muzică? Sau tinzi spre un alt domeniu?
A.C.: Mama spune mereu că există scris fiecărui om să ajungă acolo unde îşi doreşte. Daca mie îmi este predestinat să cânt şi să fac o carieră din asta, ei bine, asta voi face. Acum sunt la profilul de bio-chimie şi îmi doresc să ajung un medic chirurg foarte cunoscut, dar nu exclud posibilitatea de a ajunge în televiziune sau să cânt pe marile scene ale lumii.

Aiana Maria Iacob