Întrebări, tentaţii, îndoieli, euforie, petreceri, entuziasm, curiozităţi, surprize, ambiţii, emoţii şi lista poate continua. Toate sunt ingredientele tinerilor de pretutindeni.
Tinereţea este perioada programată de timp care trebuie trăită din plin. Acum sunteţi capabili să faceţi orice, să vă distraţi şi să descoperiţi tainice ascunzişuri, să înţelegeţi că tinereţea e unică.
Conflictul dintre generaţii a existat şi va exista pentru că societatea este în continuă transformare, iar oamenii se schimbă de la o societate la alta.
„Tinerii de ieri”, adică generaţia trecută, într-un cuvânt dragii noştri părinţi, şi-au inoculat anumite convingeri, valori, idei despre lume şi cu greu se pot adapta la „tinerii de azi” şi schimbările care contravin mai mult sau mai puţin modelului lor de viaţă.
Generaţiile trecute nu se manifestau aşa de gălăgios, nimeni nu călca în cluburile de noapte, discotecile de vară erau de neînlocuit, muzica parcă ruptă din filme, era deliciul serii, telefoanele mobile nu existau, dar ce să mai zicem de computer. Autobuzul mare, bătrân, dar cu şoferul cam grăbit te ducea in parcul ce văzuse mult mai multe săruturi sincere decât starea civilă.
Dar motivul omenirii este timpul, el creează, el ajută, el domină!
Tinerii de azi dacă nu au telefon mobil şi computer sunt morţi. Lumea se prăbuşeşte.
„Monstrul din garaj” al tatei vă face să vă simţiţi mai mari şi mai liberi decât statuia Libertăţii, mai puternici decât Stalin şi Hitler, că doar „el” vă ajută să ajungeţi noaptea în cluburile în care lumina slabă se luptă cu fumul ca să supravieţuiască.
Plimbările în parc, teatrul, şahul, sunt vechi, de domeniul trecutului.
În tinereţe, până şi în durere îţi şade bine, uneori spui „numai eu ştiu să trăiesc bine, hai priviţi!” şi taina farmecului tinereţii nu stă în faptul că ai avea putinţa de a face orice, ci în puterea credinţei că poţi face orice.
Generaţiile nu se înţeleg între ele, vigoarea, prospeţimea, avântul, trăirile sufleteşti, misterele parcă nu sunt la fel. Ele diferă. Niciodată nu s-a înţeles de ce trebuie să facem totul „ca pe vremea lu’răposatu” dacă societatea s-a schimbat.
Mai târziu toţi îşi dau seama că puterile care le deţin se irosesc fără rost, uneori pierd timpul în zadar.
Şi vine o zi când viaţa nu mai apare ca o mare răscolită de valuri, dimpotrivă, e netedă ca oglinda, nemişcată până în cele mai tainice ascunzişuri.
Vorba, comunicarea sunt punţile de legătură între oameni. Ca să comunicaţi cu generaţiile trecute trebuie să le câştigaţi încrederea, să vă consultaţi cu ei, să vă implicaţi în decizii şi nu în ultimul rând, să negociaţi regulile!
Totul e trecător, de-ar fi lumea conştientă de asta înainte să se sfârşească!
Oana Lorena Ionele
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu