LET’S DO IT, ROMÂNIA! A început cartarea!

LET’S DO IT, ROMÂNIA! da startul etapei de cartare, etapă care presupune implicarea tuturor echipelor județene de voluntari, în procesul de identificare a mormanelor de gunoi din arealele naturale. Din luna iunie si până în luna septembrie, voluntarii vor crea împreună Harta deșeurilor din România, o hartă în format electronic, actualizată în timp real, care poate fi accesată și prin intermediul aplicațiilor mobile.

Ce presupune Cartarea ? Voluntarii merg pe teren și identifică mormanele de gunoaie din zonele alese, cu ajutorul GPS-ului. Apoi, completează o fișă cu detalii relevante pentru ziua de curățenie: ce tipuri de deșeuri se află în compoziția mormanului, volumul, elementele de dificultate din punct de vedere al accesului sau al transportului deșeurilor, precum și descrierea completă a punctelor de reper și a modului în care se face accesul. La final, voluntarii introduc datele pentru fiecare morman cartat pe harta online, furnizând toate detaliile din fișa de morman.

Toţi cei care vor să contribuie la realizarea Hărţii Deşeurilor pot încărca mormanele de gunoi, identificate în afara oraşelor, accesând aplicația proiectului http://app.letsdoitromania.ro , secţiunea Adaugă gunoi.

Pe lângă modalitatea clasică de cartare, începând de anul acesta, utilizatorii au la dispoziție și o aplicație pentru smartphone-urile cu sistem de operare Android sau Windows: aplicația TrashOut, disponibilă în Google Play (https://play.google.com/store/apps/details?id=me.trashout&hl=en ). La fel ca și aplicația pentru iOS (Iphone) cu care prietenii LET’S DO IT, ROMÂNIA! sunt deja familiarizați, TrashOut este o aplicație gratuită. Mormanele identificate cu ajutorul acestor aplicații ajung direct pe app.letsdoitromania.ro/user-login.jsf și vor fi curăţate de voluntari pe 28 septembrie, Ziua de Curăţenie Naţională în 2013.

Dupa succesul primelor 3 ediții din 2010, 2011 și 2012, la care au participat peste 650 000 de voluntari, care au reușit să strângă peste 1,6 milioane de saci de deșeuri, Ziua de Curățenie Națională din România a devenit deja o tradiție, care unește românii de peste tot. Proiectul aduce împreună autorități, companii, ONG-uri, reprezentanți media, persoane publice și voluntari, pentru a face curățenie în toată țara, într-o singură zi. Anul acesta, Ziua de Curățenie Națională este 28 septembrie.

Read More

Proiectul fotografic „IUBESC..." - pe 15 iunie în Craiova

Ce iubesc românii?

Ziarele nu o spun. Televiziunile n-o arata. Pe strada ne grabim prea tare ca sa mai observam ceva. Si totusi, toti avem dramul nostru de iubire pentru cineva, pentru ceva. Iar atunci cand toti ne adunam ca sa spunem tare si raspicat ce iubim, dramul acela de iubire se transforma in ceva colosal ce ne ravașește, ne unește și spune despre noi cine suntem… ce iubim.

După un eveniment reusit in Bucuresti si foarte mult entuziasm, Proiectul fotografic IUBESC isi urmeaza cursul firesc si porneste intr-un turneu national in 8 localitati. 8 zile in care oamenii vor uita tot, mai putin ceea ce iubesc.

Acum 2 ani, tanara fotografa Marta Popescu si-a invitat prietenii in studio pentru a spune ce iubesc. Fiecare a scris pe foaie cuvantul care il reprezinta si asa s-a nascut proiectul fotografic care un an mai tarziu a adunat 1500 de oameni la primul eveniment in Bucuresti.

In urmatoarele 2 luni Marta Popescu va strabate Romania in lung si-n lat pentru a surprinde oamenii asa cum sunt: liberi, nebuni, timizi, indrazneti, creativi, sinceri. Pozele din editiile trecute pot fi vizualizate aici: https://www.facebook.com/proiectuliubesc . Dupa sedinta foto, fiecare eveniment se va termina in zori, cu o petrecere.

La finalul turneului, evenimentul se va intoarce in Bucuresti pentru o expozitie si lansarea albumului fotografic cu cele mai reusite poze.

Datele si locatiile evenimentelor sunt:

25 mai - Iasi - Club Zona Party Space

1 iunie - Cluj - Club Boiler

8 iunie - Tg Jiu - Club Belfast

15 Iunie - Craiova - Club Craiova Veche

22 iunie - Timisoara - Club Madness

29 iunie - Sibiu - Music Pub

6 iulie - Brasov - Goha Studio

13 iulie - Vama Veche - Club Goblin

Read More

Mihai Leonte: „Lasă-mă aşa cum sunt”

Ştefania        Ştefania Dobre: Domnule Mihai LEONTE, spuneţi-ne câteva lucruri despre dumneavoastră.

Mihai Leonte: Desigur că îmi este greu să vorbesc despre mine. M-am născut în mediul satului românesc, la hotarul cu istorica Bucovină. Părinţii mei au fost oameni simpli care aveau totuşi pentru acea vreme cele şapte clase. 19 ianuarie 1941 o zi în plină iarnă şi în plin război mondial, o zi care mi-a fost favorabilă, pentru că iată am ajuns la 72 ani. Nimeni nu-şi poate prevedea drumul care îl va urma în viaţă. Destinul unei persoane depinde de foarte mulţi factori, dar în cea mai mare parte de el însuşi. Acum că cei care vor citi aceste rânduri pot accesa internetul le recomand; http://confluente.ro/Redactia--Autori/Mihai_Leonte.html.

Ş.D: Cum aţi cunoscut poezia şi ce reprezintă ea pentru dumneavoastră?

M.L: Pot spune că am ascultat primele poezii încă de copil, când nu ajunsesem la şcoală. Dacă până în momentul intrării în rândul ucenicilor mineri citeam mult şi dezordonat, aici am început să-mi ordonez cititul. Profesorul meu de limba română, din întâmplare un oltean, pe nume Iacob Marin zis Gorjanul, m-a îndrumat spre poezie. Aici am făcut multe texte memorabile pentru brigada artistică a şcolii, până la absolvire. Atunci am scris prima poezie datată 1958; „MAMA”. Pentru mine poezia a însemnat mult mai mult decât se vede din scris. A însemnat însăşi continuitatea vieţii în condiţii destul de grele.

Ş. D: Care este poetul care v-a inspirat şi ce impact a avut asupra dumneavoastră?

M. L: Nu aş putea să spun că un poet anume m-a inspirat în mod deosebit, asta fiindcă am citit din poeţii clasici români dar şi dintre cei universali. Aş putea doar să enumăr poeţii români de la Dosoftei la Adrian Păunescu... Dintre cei universali voi începe cu Homer şi închei cu rusul Maiakovschi. Literatura modernă este atât de vastă încât cred sincer că sunt puţini care pot spune că ştiu totul.

Ş. D: Cu siguranţă vă regăsiţi în toate poeziile care vă aparţin, dar care vă reprezintă cel mai mult?

M. L: Această întrebare este deosebit de dificilă pentru orişicare creator. Mă regăsesc într-adevăr în multe creaţii, dar nu pot spune că una anume mă reprezintă în mod special. O profesoară de limba română m-a definit ca fiind: poetul armoniei şi optimismului.

Ş.D: Familia v-a susţinut în ceea ce aţi realizat?

M.L: După ce m-am căsătorit în anul 1967 am început să simt mult mai mult sprijinul familiei. Soţia m-a sprijinit să merg la Şcoala de Maiştri din Brad, Hunedoara. Apoi revenind la meseria de maistru miner am terminat cu multe sacrificii liceul cu diplomă de bacalaureat. Aici am simţit şi mai mult sprijinul familiei. Cred că asta a dus la longevitatea căsătoriei noastre şi o mare stabilitate în familie. Când am  decis că doresc să-mi tipăresc scrierile mele din tinereţe sau mai noi, întreaga familie m-a sprijinit cu prisosinţă. Trebuie să menţionez marele sprijin acordat de Consiliul Local al oraşului Moldova Nouă, care m-a sponsorizat să tipăresc peste 1000 pagini. Asta înseamnă foarte mult pentru un autor care este apolitic.

Ş.D: Cei doi copii ai dumneavoastră vă moştenesc talentul?

M:L: Atât fiul meu cât şi fiica mea nu-mi urmează în scrieri, nici în proză sau versuri. Nu consider că este necesar să-mi urmeze în acest domeniu. Ei au avut libertatea să-şi hotărască singuri ce vor să realizeze în viaţă.

Ş.D: Din cele relatate concluzionăm că aţi fost un om de acţiune. Un poet poate să fie şi un om de acţiune?

M.L: Un creator indiferent de arta care o practică, este normal să fie un om de acţiune. Spun asta, deoarece tocmai din acţiunile personale se naşte creaţia. Scrii despre ceea ce vezi şi simţi mişcarea continuă, cum din experienţa proprie pot învăţa cititorii tineri, iar cei trecuţi de pragul unei vârste mai consistente, se regăsesc în aceste creaţii. Am adunat de pe NET comentariile cititorilor; sunt peste 200 pagini, şi astea nu sunt toate!

Ş.D: Mineritul este o muncă foarte grea. Cum mai găseaţi resurse pentru a scrie?

M.L: Mineritul ca şi alte meserii, este o meserie grea, nu neapărat cea mai grea. Înainte de a ajunge în minerit am perindat prin multe meserii. Puteam fi ceasornicar sau tinichigiu, căci am fost ucenic în Rafinăria Vega la AMC. Am ucenicit şi la un şantier din Ploieşti care construia instalaţiile la fabrica Dero, asta în 1956. Ajuns să practic mineritul, de la ucenic la maistru principal miner, am înţeles că relaxarea vine tocmai prin creaţii personale, unde poţi reda munca ta prin versuri. Cineva de pe internet m-a catalogat drept „nebun”, fiindcă am scris frumos despre o meserie cum este mineritul. Când eşti tânăr nu prea cunoşti oboseala. Munceam în subteran ca miner, frecventam seara liceul seral. Odată pe săptămână parcurgeam peste 60 kilometri să fiu prezent la şedinţele cenaclului literar Pavel Dan din Turda.

Ş.D: Actualmente, vă consideraţi un om împlinit?

M.L: Ajuns la o vârstă nesperată pentru cei din minerit, de 72 ani, desigur că mă consider un om împlinit. Am o căsnicie de peste 45 ani cu mama fiilor noştri. Băiatul a lucrat peste 18 ani în minerit, iar fata este plecată în SUA unde munceşte, după ce a făcut o facultate de management acolo. Am doi nepoţi, dintre care unul student la Politehnica din Timişoara.

Ş.D: Ce îndemn daţi tinerilor studenţi care iubesc poezia?

M.L: Aici ar trebui să dau un singur răspuns; Multă seriozitate în abordarea vieţii.

         Un student ajuns în aula unei facultăţi trebuie să se gândească la viitor. El va fi viitorul conducător tehnic undeva. Va fi viitorul profesor de la care elevii vor lua un exemplu. Dacă pe lângă studiul desigur destul de aprofundat, mai iubesc şi poezia este un lucru deosebit, care le va fi benefic în viitor. Poezia este un frumos refugiu unde te poţi retrage în momentele grele. Îndemnul meu este să fie apropiaţi de toate artele printre care şi poezia.

Read More

Copiii noştri (À perdre la raison)

Din 17 mai vă invităm să vedeţi pe marele ecran o dramă emoţionantă franco-belgiană, în regia lui Joachim Lafosse, inspirată dintr-un caz real din Belgia petrecut în anul 2007.

Copiii noştri (À perdre la raison) este o puternică tragedie psihologică despre o mamă care ajunge să ia măsuri disperate pentru a ieşi din viaţa de familie claustrofobă. Mourielle trăieşte o iubire pasională cu Mourir, un imigrant marocan- protejatul doctorului şi tatălui „adoptiv” André Pinget. Când Mourielle şi Mounir s-au hotărât să se căsătorească şi să aibă copii, dependenţa  de doctorul Pinget a devenit din ce în ce mai excesivă. 

Mounir este ataşat de doctorul Pinget din punct de vedere emoţional, Mourielle conştientizează că familia ei are nevoie de susţinere financiară, iar Pinget se lasă folosit, fiindcă şi el are nevoie de ei. Acesta este cercul vicios. Fericirea proaspetei soţii este de scurtă durată, casa în care trăieşte alături de cei doi bărbaţi nu mai înseamnă acasă. Se simte sufocată, este este condusă de bărbaţii din viaţa ei. Se simte captivă între patru pereţi şi nu vede nicio ieşire. Murrielle ajunge să nu mai aibă încredere în deprinderile sale de mamă, soţie şi de învăţătoare.

În urma unei vizite a mamei lui Mourir din Maroc, primeşte în dar o rochie lungă de un albastru palid, pe care o poartă pretutindeni. Un simbol – printre altele – al unei minţi aerisite, slăbite, ce nu indică altceva decât finalul devastator care se va răsfrânge asupra copiilor.

„Filmul nu înlătură responsabilitatea, dar nici nu judecă pe vreunul dintre personaje” declară regizorul Joachim Lafosse. Deşi Murielle este responsabilă de actul său monstruos, observăm că fiecare personaj îşi duce în spate propria dramă şi vină.

Mourir este influenţat de protectorul său şi este incapabil să facă alegeri fiind încontinuu sfâşiat între soţie şi el. Tânărul soţ rămâne supus, dar vrea să se afirme.

Cu fiecare ocazie, doctorul îşi exercită controlul pshihologic asupra lui Mourriele şi subtil, se poate observa că nu îi arată respect.  Joachim Lafosse spune că el este  ca şi „un băiat mic care trebuie să împartă dulciuri tot timpul pentru a avea prieteni în curtea şcolii” şi că există posibilitatea ca el să nu îţi poată exprima cu uşurinţă iubirea faţă de fiul său. Teama de a nu rămâne singur îl îndeamnă la jocuri de şantaj asupra membrilor din familie.

Copiii noştri (À perdre la raison) subliniază apariţia disfuncţiilor din familie, fără a detecta sursele, ceea ce împinge totul către confuzie şi drame personale. Îţi arată de ce suntem incapabili să ne eliberăm de legături şi că  în fiecare poveste de familie, adevarul unei persoane nu este şi al alteia.

Deşi în engleză titlul peliculei este Our children, regizorul a afirmat cu sinceritate că şi acesta îi place. „Cred că în toate marile tragedii de familie, e vorba de copiii care sunt în joc, care se află în centrul conflictului […]. Acum, titlul francez explică mai mult procesul, pentru că << À perdre la raison >>" înseamnă a-ţi pierde mintea.”

În Craiova, Copiii Noştri  se poate viziona la Cinema Modern din 17 mai până pe 23 mai.

Diana Cercel

Asociația Culturală Macondo

Read More

Zilele „Mihai Viteazul“ - Ediția I

Craiova se îmbracă în haine de epocă pentru prima ediție a Zilelor Mihai Viteazul, 9 - 12 mai 2013.

Timp de patru zile craiovenii vor avea parte de diferite activități. Joi, 9 mai, începând cu ora 20:00, în Piața Mihai Viteazu proiecția filmului Buzdugan cu trei peceți. Vineri începând cu ora 10:00 are loc depunerea coroanelor de flori la statuia domnitorului Mihai Viteazu, iar la ora 19:00 va avea loc un concert simfonic la Filarmonica Oltenia Craiova. În  Piața Mihai Viteazu vor continua proiecțiile de film, dar și parada Intrarea lui Mihai Viteazul în cetate.

În Parcul Nicolae Romanescu (hipodrom), sâmbătă, începând cu ora 17:30 craiovenii vor avea parte de concerte susținute de Veta Biriș, Sava Negrean și Furdui Iancu, urmând spectacolul Bătălia de la Călugăreni cu Maia Morgenstern, Ion Besoiu, Maria Buză, Vlad Miriță, Radu Pietreanu, Vasile Calofir. Duminică, Zilele Mihai Viteazul se vor încheia cu Carnavalul dansului și costumelor, începând cu ora 18:00, în Piața Mihai Viteazu.

Programul complet îl găsiți pe site-ul primăriei.

Andreea Melinescu

Read More

Tu ce faci vara asta?

Vara acesta, AIESEC Craiova oferă studenţilor oportunitatea de a pleca într-un stagiu internaţional de voluntariat pentru 6 săptămâni, fiind implicaţi în proiecte sociale, menite să dezvolte comunitatea.

Ce presupune un astfel de stagiu? Studenţii descoperă timp de o lună şi jumătate o ţară străină, vizitând, cunoscând oameni noi, dar şi numeroase elemente tradiţionale, cum ar fi mâncarea, obiceiurile, modul de viaţă specific ţării respective. Italia, Brazilia, Egipt, Polonia, Grecia şi Rusia sunt doar câteva dintre destinaţiile unde studenţii vor putea pleca în acestă vară. Acolo ei vor lucra în cadrul unor proiecte de dezvoltare socială şi comunitară, educaţie, ecologie şi altele.

Programul se adresează studenţilor din primii ani de facultate, indiferent de specializarea pe care aceştia o urmează. Profilul acestora trebuie să cuprindă totuşi următoarele caracteristici: un nivel bun de limba engleză, flexibilitate, deschidere către situaţii şi culturi noi şi toleranţă.

Etapele prin care trec studenţii pot accesa acest program internaţional sunt simple: completarea formularului de înscriere, participarea la un interviu susţinut de membrii AIESEC Craiova, găsirea oportunităţilor potrivite cu ajutorul platformei internaţionale a organizaţiei, mai apoi susţinerea un interviu cu membrii AIESEC din ţara în care aceştia vor să plece, iar în final realizarea procedurile legale pe care călătoria le presupune.

Înscrierile se pot face până miercuri, 17 aprilie, fie completând un formular fizic ce poate fi găsit la standul AIESEC din cadrul Universităţii din Craiova, dar şi pe site-ul organizaţiei http://www.aiesec-craiova.org/studenti/stagiiinternationale/voluntariat/.

Departamentul de Comunicare

    AIESEC Craiova           

Read More

O mică parte din București

Când auzim București, ne gândim la diversitate, agitație, la capitala României și cel mai mare oraș. Dar pentru fiecare persoană care locuiește în acest oraș, București înseamnă altceva.

Pentru mine, în special două locuri din București înseamnă acasă! Unul dintre ele este Dâmbovița, nu județul, ci râul. E vorba despre locul unde merg de fiecare dată când simt o emoție puternică – fie ea pozitivă sau negativă. E locul unde îți poți găsi liniștea care deseori lipsește din oraș.

Oamenii nu apreciază suficient râul care dă un farmec aparte orașului. Pretutindeni este promovat Centrul Vechi, însă nimeni nu vorbește despre minunata priveliște pe care ți-o oferă Dâmbovița. Am avut șansa să văd numeroase răsărituri și apusuri pe malul Dâmboviței care să mă facă să o apreciez mai mult și mai mult.

Răsăritul reprezintă un nou început. Să vezi cum răsare soarele pe malul Dâmboviței îți dă o senzație de liniște interioară. Lumina dinainte de răsărit dă impresia de Rai pe pământ. Norii aceia roz, care parcă sunt pictați și așezați apoi pe cerul albastru ce va fi în curând scăldat de razele dulci ale soarelui, te aduc cu un pas mai aproape de Paradis. Și, când în sfârșit răsare soarele, poți să te bucuri cu adevărat de el, deoarece lumina îți spală sufletul. Așa că te poți bucura cu un suflet curat, cu o sinceritate care, inițial, te va speria, în cazul în care nu ai mai trăit sentimentul până în acel moment. După răsărit, te reîntorci la viața ta de toate zilele, însă te întorci fericit. Dacă ai un zâmbet pe față pe care nu îl poți stăpâni, ei bine, să știi că e efectul Dâmboviței care îți transmite toată energia ei pozitivă, ajutată de complicele ei – soarele.

Râul este absolut minunat iarna, când este înghețat, dar și vara, când toți studenții cazați încă în Regie ies să ia o gură de aer chiar acolo, pe malul râului. Dâmbovița este exact ingredientul care îi dă sare și piper Bucureștiului. E exact lucrul pentru care orașul merită să fie numit „Micul Paris”. Păcat că oamenii trec fără să vadă frumusețea din fața ochilor.

Chiar dacă ești în trecere prin București, oprește-te cinci minute undeva, oriunde, pe malul Dâmboviței. Trage aer în piept, privește-i frumusețea și vei înțelege că viața are atâtea de oferit! Găsește timp pentru a primi toată energia pozitivă pe care Dâmbovița o are de oferit!

Ioana Vasiloiu, București

Foto: Facebook București Optimist

Read More

Să ne-ntrebăm de ce

Trăsătura pe care ar aminti-o oricine dacă ar fi pus să caracterizeze copiii, mai ales preșcolarii, este, bineînțeles, curiozitatea. Dar nu orice fel de curiozitate, ci exact aceea care atinge cote enervante pentru toți ceilalți. „De ce nenea ăla își bagă degetu-n nas, dacă tu mi-ai zis că nu e frumos?”, „De ce s-a oprit autobuzul, când mai are așa puțin până la stație?”, „De ce peștii nu se spală?”. 

În afară de puternica dorință de a cunoaște și înțelege lumea din jurul lor, eu cred că mai e ceva, ceva ce crescând nu trebuia să pierdem. Pentru că este evident pentru toți că am dat neastâmpărul de atunci pe rutină și supunere, luând lucrurile așa cum sunt și vin, fără să ne întrebăm dacă le-am putea schimba sau îmbunătăți, fără să ne întrebăm nimic de fapt, deoarece am pierdut și capacitatea de a mai fi surprinși în vreun fel. 

Și ne trezim zi de zi într-o lume pe care credem că o putem dirija și din statutul evident de simplă marionetă pe o scenă, statut care nu ne intrigă în niciun fel; singurul care cunoaște povestea în totalitate, cu toate cotloanele și ungherele, e regizorul și nicidecum actorul, dar noi nu mai suntem capabili să observăm paradoxul și ne complacem în atmosfera asta letargică, mulțumiți să alergăm pe marginea cercului, niciodată curioși să intrăm în mijlocul lui,  sub lumina De ce-ului. Tăiem astfel rădăcinile unei vieți plină de posibilități, trăită pe culmile cele mai însorite, alături de oameni entuziaști, gata să cucerească întreaga lume.

Fervoarea aceea e sigur motorul unei vieți trăite din plin deoarece te face preocupat într-un mod activ de absolut tot ce e lângă tine, ori tocmai din sentimentul acesta cu iz civic se nasc, cu timpul, noi și noi perspective. Chiar dacă acceptăm că nu e neapărat vorba de lipsa oportunităților în viața adultă, din lipsa acestui neastâmpăr, ele trec pe lângă noi fără să fie aduse în conștient, așadar fără să existe. Neastâmpărul îți trezește simțurile, te ridică dimineața din pat și ți-e sfătuitor la vânătoarea, la aventura care devine brusc propria ta existență.

Cum recâștigi vitalitatea pierdută în bătălia cu timpul? Luptându-te cu tine însuți! Dacă te întrebi azi „de ce locuiesc aici, de ce am ales facultatea asta, de ce vorbesc cu oamenii ăștia, de ce nu știu să vorbesc 5 limbi străine dacă mereu mi-am dorit asta?”, dacă faci azi lucrurile cărora le-ai spus ieri „nu”, dacă alegi azi să-ți învingi una din multele frici, dacă începi azi să lucrezi la îndeplinirea acelui vis pus iar și iar pe stand-by, ceva se va schimba și cascada lui Eu va da năvală prin geamurile, ușile, acoperișul casei construită sârguincios cu fiecare teamă, greșeală, eșec. Da, te vei trezi singur și fără niciun fals scut protector, dar măcar o să simți razele soarelui și iarba printre degete. Și te vei descurca. Ia-l de mână pe De ce, pe copilul năzdrăvan de acum mulți ani și nu-l lăsa să te învingă iar la cursa de mâncat jeleuri sub formă de omizi.   

Andra-Elena Dumitrana, București

Foto: www.freeimageslive.co.uk

Read More

Facultatea de Științe Sociale, o instituție firească și necesară

Vestea că Facultatea de Științe Sociale se va desființa a luat studenții prin surprindere.

Consiliul Profesoral al Facultății a răspuns deciziei printr-un comunicat de presă:

Consiliul Facultăţii de Științe Sociale,  din 3 aprilie 2013, se delimitează de actele care ameninţă integritatea instituţiei noastre. Cadrele didactice consideră că sunt îndreptăţite să funcţioneze în continuare sub numele „Facultatea de Ştiinţe Sociale”. Ceea ce înseamnă departamentele: Sociologie, Ştiinţe politice, Filosofie, Jurnalism (departamentul include şi specializarea Asistenţă socială), respectiv Geografie.

Informaţiile vehiculate în presă sunt trunchiate şi, implicit, neconforme realităţii. Prin afirmaţiile făcute, au fost aduse prejudicii de imagine tuturor cadrelor didactice, studenţilor şi absolvenţilor.

Facultatea de Ştiinţe Sociale este a patra în Universitatea din Craiova ca număr de studenţi. Prin proiectele derulate, Facultatea reprezintă un pol academic şi profesional de inovare și dezvoltare. Încă de la înfiinţare, Facultatea a avut şi are o politică de responsabilitate socială atât față de studenți, cât și față de comunitatea locală și regională. În ultimul an, prin noile structuri manageriale, Facultatea a luat măsuri importante pentru îmbunătăţirea  actului de învăţământ. Dacă este necesar, putem pune la dispoziţie documente doveditoare.

Prin specificul domeniului fundamental al ştiinţelor sociale, descris de Legea Educaţiei şi de Ordinele ulterioare ale miniştrilor de resort, specializările sus menţionate sunt interdependente, fără a se confunda. Numim aici interdisciplinaritatea drept cea mai modernă abordare a procesului de cunoaştere și educație, în acord cu normele academice europene.

Considerăm că această propunere de desfiinţare înaintată către Ministerul Educaţiei poate avea consecinţe grave nu doar asupra studenţilor, absolvenţilor, profesorilor. Propunerea creează şi o barieră psihologică şi fragmentează trecerea de la curricula liceeală la cea universitară în ceea ce priveşte ştiinţele sociale, care până acum se găseau într-o continuitate firească.

Cadrelor didactice nu li s-a acordat – deşi au cerut – dreptul de a-şi comunica punctul de vedere, dar şi de a primi o explicaţie pentru dezintegrarea Facultăţii de Ştiinţe Sociale. Drept urmare, Domnul Rector și Președintele Senatului au fost invitați la dialog, metodă de comunicare considerată imperioasă pentru statul de drept. Pentru a-şi face auzită vocea, cadrele didactice iau în calcul utilizarea tuturor formelor legale de protest.

Menţionăm şi că au fost încălcate articole din Carta Universităţii (www.ucv.ro), printre care :

1. Articolul 28, Îndatoriri fundamentale şi răspundere, aliniatul (2) care prevede „apărarea intereselor şi prestigiului Universităţii din Craiova”;

2. Articolul 29, Drepturile corpului profesoral, litera i) care prevede „dreptul de a se implica în rezolvarea problemelor departamentelor şi facultăţii din care fac parte” şi litera k) unde este enunţat „dreptul la audienţa eşalonului superior celui din care face parte”.

Corpul profesoral îşi exprimă încrederea în revenirea asupra deciziei şi în păstrarea integrităţii Facultăţii de Ştiinţe Sociale. Sperăm în rezolvarea acestui incident și intrarea urgentă în normalitate.

Read More