Chelnerii....
Sunt tot felul de oameni în lume: nesimțiții, indiferenții, politicoșii (cei drept, mai rar), cei tot timpul veseli, șamd, așa că de ce să nu fie și mai multe feluri de chelneri?
Aflându-mă împreună cu prietenii din redacție la o terasă am dat peste ceea ce se numește „necalificat pentru slujba” sau cum unii preferă, mai politicos, tipul chelnerului delăsător și puțin..leșinat. Nu numai că cei 10 pași făcuți până la masa noastră au fost în derulare (probabil a văzut recent un film cu mult slow motion), dar și comanda a trebuit să o repetăm în nenumărate rânduri. Femeia părea să aibă în special o problemă cu alcoolul , ca să nu vorbesc de denumirile în engleză. Și să fim totuși realiști, să știi că ai la bar bere RADLER, este deja prea mult... mă gândesc că de, tipa era totuși tânără, poate avea capul încărcat cu altceva. Nu ai cum să te superi pe genul ăsta de om care „aduce paharul de parcă îl ia” și care se uită la tine atât de încruntat că aproape te sperie (politica lor parcă era să zâmbească?! Eh, ce mai contează?)
Mai este și tipul chelnerului entuziast, care din grabă probabil sau din prea multă plăcere pentru munca pe care o depune, reușește să spargă o scrumieră și ca o ironie a sorții, ne roagă pe noi să avem grijă cu paharele goale „ca se sparg dacă bate vantul”. Poate ea chiar uitase, mă gândesc, că în urmă cu doar 3 minute fusese cea care încărcase lista cu lucruri de cumpărat pentru restaurant cu încă o scrumieră.
Bineînțeles, mai este chelnerul care ajunge la masa ta după 20 de minute de când te-ai așezat, în condițiile în care ești printre singurii oameni din local. Ăsta e tipul de chelner care te scoate din sărite mai mult decât să te amuze, și care te face să disperi până îți primești comanda și nota de plată.
Pentru toate astea există un singur lucru de spus: „Traim în România....”
Aiana Iacob
